Centrul Istoric Napoli

Location: Napoli, Italia
Considerat cel mai mare centru istoric din Europa, (1.700 hectare) inclus in Patrimoniul Mondial al UNESCO, centrul istoric din Napoli include trei cetati medievale: Castel dell Ovvo, Castel Nuovo, Castel Capuano - constructiile sacre: Domul din Milano, Domul S. Restituta, Biserica S. Maria del Carmine cu mormantul ultimului paharnic Konradin decapitat si Biserica Gesu Nuovo - relicve antice si descoperiri arheologice din orasele Pompei si Herculaneum de la poalele vulcanului Vezuviu, pastrate in muzeul national.

Castel dell’ Ovo (Castelul Oului), a carui denumire provine de la legenda conform careia la constructia acestuia in fundatie a fost ascuns un ou, este cel mai vechi castel din Napoli. Virgiliu, considerat de către popor un taumaturg - facator de minuni, este cel care a depus oul într-o carafă de cristal, care la rândul ei, a fost depusă într-o cuşcă aurită, pentru a oferi putere si rezistenta zidurilor.

O alta legenda spune că Partenope, sirena dezamăgită că nu a reuşit să-l amăgească pe Ulise, s-ar fi sinucis în mare iar corpul său ar fi răsărit acolo unde astăzi este Castel dell’Ovo, adicã pe stâncile insuliței Megaride. Mitul sirenei este unul dintre cele mai importante mituri fondatoare ale orașului, iar în zilele noastre, napoletanii sunt numiți partenopei.



O alta structura medievala si totodata una din cele mai impunatoare constructii, este Castel Nuovo, situat chiar in centrul orasului. O nota aparte este oferita constructiei de catre un arc de triumf, adaugat la poarta principala, care sarbatoreste intrarea lui Alfonso V in Napoli.



Castel Capuano si-a primit numele de la drumul de langa care a fost construit, drum care ducea la orașul Capua, si a găzduit Palatul de Justiție din Napoli, care ulterior s-a mutat in noul Centru Civic. Castelul a fost construit în secolul al 12 - lea de către William I, fiul lui Roger al II-lea al Siciliei, primul monarh al Regatului Napoli, si a fost extins de Frederick al II-lea de Hohenstaufen.



Catedrala din Napoli (Duomo di Napoli) a fost fondata in secolul al IV-lea pe situl unui templu grecesc dedicat lui Apollo. Sfantul patron al catedralei, St Januarius (San Gennaro), este un fost episcop italian martirizat in Pozzuoli sub Diocletian, trupul sau fiind transportat la Neapole, in Catedrala, in jurul anului 400 AD. Capella di San Gennaro gazduieste racla care contine trupul sfantului, in plus, cripta contine doua flacoane din sangele lui San Gennaro, care se lichefiaza de mai multe ori in fiecare an.



In mod inexplicabil, sangele lui San Gennaro din cele doua flacoane, s-a lichefiat prima data in mainile episcopului Sf. Severus, dupa ce moastele sfantului au fost transferate la Napoli. Cea mai veche inregistrare scrisa a miracolului dateaza din 1389. Pe data de 19 septembrie, de ziua sfantului, la catedrala se aduna numerosi pelerini pentru a asista la miracol. Episcopul apropie fiola de racla Sf. Januarius, se roaga, ridica si rastoarna uneori fiola a verifica lichefierea. Procesul dureaza cateva minute, uneori chiar o ora, viteza cu care se lichefiaza sangele este considerata a fi un semn pentru soarta orasului in anul care vine. Dintre dezastrele care au urmat atunci cand nu se lichefia, face parte si ciuma din 1527 si un cutremur in 1980.