Marele Zimbabwe

Alaturi de Grota celor zece mii de Buddha, Angkor Vat, Catedrala din Salisbury, Alhambra, Krak des Chevaliers si Tenochtitlan, Marele Zimbabwe, imensa campie de ruine de piatra, care in opinia arheologilor de-a lungul secolelor a fost centrul unui mare imperiu african, este considerata una din cele 7 minuni ale lumii medievale.

In dialectul bantu african, cuvantul zimbabwe inseamna "casa din piatra", dar in realitate, din piatra era doar gardul care inconjoara casele construite din chirpici. Cele mai vechi ruine provin din sec. al VIII-lea, dar locul pe care acestea au fost descoperite era locuit cu cel putin 600 de ani in urma. In jurul anului 1100, peste zona respectiva domnea poporul shona, descendentii acestui popor formand in prezent populatia din Zimbabwe si din Mozambic.



Marele Zimbabwe a devenit un centru important abia atunci cand pe aceste meleaguri s-au stabilit crescatorii de animale, cea mai infloritoare epoca a imperiului fiind cuprinsa intre secolele XII si XV.

Locuitorii acestor meleaguri, foarte priceputi in minerit si in multe alte mestesuguri, s-au ocupat cu extragerea minereului de aur pe care il topeau si-l vindeau calatorilor arabi, indieni si chinezi, de asemenea, populatia facea comert si cu fildes, cu fier, cu carapace de broasca testoasa, in schimbul acestor obiecte primind bumbac, matase, margele de sticla, mirodenii si portelan. Se presupune ca Marele Zimbabwe era si centrul comertului cu sclavi, de aici fiind dusi africanii in tarile arabe. Marfurile erau incarcate in vapoarele care stationau in marile porturi din Oceanul Indian.